Iubiti-va mamele,indiferent de ce fac, sau zic.

Nu trebuie sa va suparati pe mine ,cind va spun ca ziua mamei pentru mine e cea mai trista sarbatoare, din viata mea.Poate cei care ma cunosc, stiu motivul si ma inteleg,altii vor comenta ca de obicei ,dar asta e situatia.Fiinta cea mai iubita de pe pamint, trebuie iubita mai mult ca orice  ,doar si  numai pentru faptul ca ne da nastere.Daca mai stam sa insiram si grijile, care si le face pentru noi si cite zile si nopti, nu a dormit,stind la capul nostru, cind eram bolnavi ,sau cit s-a rugat si se roaga sa fim feriti de necazuri si sa avem o viata linistita..La mine a fost putin diferit fata de altii,mama crescindu-ma singura pina la virsta de sase ani, cind s-a indragostit de mama un DOMN, care a fost de acord, sa ne ia sub obladuirea lui si astfel ,am intrat si eu in rindul oamenilor normali si am putut creste, cu doi parinti ca toti ceilalti .Multumesc lui Dumnezeu, ca ne-a dat un tata ,pe care cei crescuti de tatal lor ,uni nu au avut asa noroc.Mama mea a suferit tot timpul ,din acest motiv ,cu taote ca a stiut sa mascheze bine acest fapt.In ultimi ani ai vietii, cind a ramas singura,caci asa cum a venit, sarmanul tata mai tirziu ,tot asa a plecat mai repede si ne-a lasat, din nou doar pe noi doi.In acei ani, am incercat sa o ajut, dupa puterile mele iar acum regret, ca nu am facut mai mult,dar e tirziu.Ca sa fie inchieata viata ei sarmana, asa cum a si inceput,a murit singura, din cauza unor zvonuri stupide, ale vecinilor,iar eu nu am apucat sa o vad moarta si nici la inmormintarea ei nu am fost si nici la sase saptamini la parastas.Toate s-au intimplat, din cauza ca in data de 10 septembrie 2004, eu am suferit un grav accident de munca, in urma caruia, am fost deplasat urgent la Sibiu ,unde am stat imobilizat, timp de trei luni si ceva.Adoua zi, au fost zvonuri ca as fi murit,nu eram departe,dar dumnezeu, m-a tinut in viata,parca sa sufar si mai mult. “Vecinii,” dupa cum va spuneam, in loc sa o sprijine ,vorbeau despre cine o mai ajuta si altele.Degeaba fiul meu, a mers cu mincare la dinsa, ca ea, era plecata deja in lumea de dincolo,unde saraca, credea ca ma va intilni.Era inca calda, cind a ajuns acolo,nepotul ei drag.Din cauaza ca eu eram la Sibiu, in halul in care v-am spus ,nu am vazut-o deloc moarta si mi-a ramas in memorie, buna si frumoasa cum a fost toata viata ei .Din aceasta cauza, va rog pe cei ce le mai aveti, tineti-le cit mai aproape si iubiti-le, cum si ele ne iubesc si nu pregetati sa faceti orice, pentru ele.Concluzia acestei mici povestioare, este una singura .Iubiti-va mamele ,ca nu se stie cind si cum va veti desparti de ele.Nu stiu ,daca am facut bine, ca am povestit o parte a vietii mele ,triste,viitorul mi-o va demonstra.Si mai tragic ,a fost ca mama a decedat in 12 si in 16 septembrie ,ar fi implinit 74 de ani.

Comments
  1. Antarisz Judit Reply
  2. mihaibuninet Reply

Leave a Reply to Antarisz Judit Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *